mi-a placut mult Nina, imi pare rau -in mod egoist- ca ai renuntat la ea. nu mi-a parut deloc agresiva ci poate brutal de deschisa, sincera, uneori atat de deschisa incat era dificil sa o privesti pana si prin gaura cheii (i always felt like i was doing that when reading your blog). pe alocuri, ca si cum ma uitam la mine in oglinda si ma speriam sa vad durerea… Nina era frumoasa si eu una cred ca – daca Nina ar avea un copil- acel copil ar fi foarte interesat ii citeasca jurnalul, la o anumita varsta. sper ca nu l-a sters de tot.
cat despre tine, ai substanta – as spune densa chiar. ai indrazneala. ai pofta de viata. ai o tristete superb de frumoasa (expresia asta e preluata de la un ex de-al meu, dar ti se potriveste ca o manusa).
ma bucur pentru tine ca ai ajuns la un punct de echilibru.
si, la fel ca si tine, nu cred ca as putea sa scriu decat sub pseudonim daca as scrie despre mine. poate ca am sa cedez candva impulsului…
ma bucur si ca mi-ai dat voie sa arunc o privire in debaraua ta cu lucrusoare din viitor. de fapt, mi-ar placea mult sa te intalnesc – data viitoare cand trec prin Bucuresti am sa te caut. era cat pe ce sa ajung la Tr. in vizita primavara trecuta, dar din pacate nu s-a potrivit. nici pe el nu l-am intalnit inca in realitate. si de altfel nici pe Dr., un alt om pe care as vrea sa il vad candva – cred ca stii la cine ma refer. cumva, voi trei sunteti laolalta in sertarul meu cu lucrusoare din trecut, desi nu imi e foarte clar inca de ce.
long live our blogs then!
Tagged: personal
No Trackbacks
You can leave a trackback using this URL: http://www.lightplay.ca/wp-trackback.php?p=13769
One Comment
Multumesc. Si te astept sa dai un semn cand ajungi aici.