Guest post by Stash
‘’…A doua zi, cele doua surori vitrege se dusera din nou la petrecere si Cenusareasa de asemenea, mai frumoasa decat întaia data. Printul nu se misca de langa ea si, cum fata se distra de minune, uita de povetele zânei bune. Cand auzi prima bataie a orologiului, de la miezul noptii, se ridica si fugi sprintena ca o caprioara.
Printul o urma, dar nu o prinse. In graba, se intampla sa-i cada un condur din sticla, pe care printul il culese. Cenusareasa ajunse acasa fara caleasca, fara lachei si cu hainele ponosite.’’
Cunoasteti cu totii povestea Cenusaresei, nu? Ei bine, cînd eram mic si ascultam aceasta poveste citita de bunica, aveam niste semne de întrebare legate de acuratetea logicii din spatele ei. Pentru ca aveam prostul obicei sa nu ma las purtat în lumea imaginara a printeselor, pentru simplul fapt ca eram baiat. Sînt sigur ca daca as fi auzit povestea Omului Paianjen, mi s-ar fi parut mult mai realista.
Una din întrebarile pe care mi le puneam constant ar putea fi formulata în modul urmator : Cum se face ca acel condur pierdut de Cenusareasa pe scarile palatului nu s-a transformat în opinca, desi restul hainelor si-au reluat aspectul initial de zdrente?
Multa vreme nu am gasit raspuns la aceasta întrebare. Apoi, cînd am mai crescut, am gasit explicatia : Condurul nu s-a transformat în opinca, pentru ca … nu mai era încaltat de Cenusareasa. Pe cînd restul hainelor au ramas pe ea si deci si-au reluat aspectul ponosit.
Iar daca mergem cu logica asta si mai departe, putem afirma fara urma de greseala ca singura modalitate prin care Cenusareasa putea sa evite sa fie descoperita si sa ramâna în acelasi timp la bal în prezenta printului, era sa se dezbrace la pielea goala. În acest fel, ar fi evitat ca hainele sa i se transforme în zdrente si mai mult decit atât, l-ar fi cucerit pe print dintr-o singura miscare! Desigur, ceilalti invitati ar fi ramas probabil cu gura cascata în fata formelor Cenusaresei, dar hei, astea sînt deja povesti pentru oameni mari!
Voi ce ce explicatie ati da?
Tagged: povesti
No Trackbacks
You can leave a trackback using this URL: http://www.lightplay.ca/wp-trackback.php?p=13805
7 Comments
Cenusareasa era de fapt o printesa in exil avand personalitati multiple:
Personalitatea 1 era cea de zi de zi, ponosita si locuia la asa zisa mama vitrega.
Personalitatea 2 era de petrecareata de noapte versata, cum altfel ar fi putut pune mana pe print?!?, respectiv isi lua “dotarea” de la castelul personal.
Problema e ca personalitatea 1 nu putea sa isi aduca aminte de personalitatea 2. Invers mergea dar nu folosea nimanui. Astfel personalitatea 1 habar nu avea de condurul uitat pe scari, in timp ce personalitatea 2 nu putea sa devina activa decat in noptile cu luna plina mare si rosie.
Problema mea cu cenusareasa era cum de putea sa danseze cu pantofi de sticla, nu o dureau picioarele fiindca erau pantofii tepeni ?
pantofu continua sa faca parte din realitatea paralela, investita de eergia magiei – bal ora 12. Intrebarea adevarata vine – de ce nu s-a transformat in momentul cand l-a pus din nou in picior? Si raspunsul se afla in una din variantele Cenusaresei – hainele ei se fac la loc frumoase in momentul cand pantoful e inapoi la ea. Faza e ca ea ca persoaa completa – e doar in prezenta printului – ca persoana dedicata. Iar schimbarea inapoi a hainelor nu e pentru ca se termina bateria vrajei – aceasta fiind ireversibila potential, ci pentru ca are un scop – de a il testa pe print, daca e suficient de bun pentru Cenusareasa. Asta e fain in povestea asta. Deci pantoful a ramas asa nu pentru ca tinea de Cenusareasa, ci tocmai pentru ca tinea deja de print ! daca printul nu ar fi vrut-o pe Cenusareasca, pantoful s-ar fi transformat la loc. Subtil!
@drJohn: Adica vrei sa spui ca Cenusareasa era vârcolac? Cam asa rezulta din ”activa în noptile cu luna plina”. Si daca era vârcolac, cum de nu musca din print?
Nu cred ca doar pantofii Cenusaresei erau tepeni. Eu cred ca toti pantofii cu toc înalt sînt tepeni. Altfel nu-mi explic bataturile si ranile pe care le au picioarele femeilor odata iesite din conduri.
Pentru ca lumea basmelor si a povestilor e plina de magie (hei! nu va ganditi la magia neagra..)euzic ca zana a transformat totul dintr-o miscare de bagheta (sau mai multe) si cand i-a vrajit pantofiorii sa i se transforme in conduri de clestar, a facut in asa fel magia, incat un patof jerpelit (orii opinca, ce avea si ea, sarmana) sa ramana vesnic condur de clestar. Astfel zana a aranjat lucrurile, asa cum parintii tinerilor din India aranjeaza nuntile lor.Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus poveste-asa (cum am vrut eu, adica)!
Explicaţia e foarte simplă. Zâna, expertă în bărbaţi, a folosit la acea vreme o vrajă nouă în versiunea Beta 0.0.02 (versiunea neoficială şi netestată) şi care avea din păcate multe bug-uri, din care cel mai important era “408: RunTime Error”. Bug-ul ăsta se manifesta fix la ora 12:00, iar watchdog-ul reseta ceasul de timp real pe care se bazau subrutinele principale ale vrajei. Iniţializarea vrajei presupunea revenirea la parametrii impliciţi (haine ponosite, fără parfum, fără coafură). Zâna încercase nişte hotfix-uri, dar nu reuşise până la acel moment să implementeze cu success decât un patch valabil doar pentru condorul de cleştar (ce-o mai fi şi cleştarul ăsta, habar n-am, că la supermarket n-am găsit niciodată …). În fine, nici măcar patch-ul ăsta nu era perfect pentru că, vedeţi voi, la ora 12:00 condorul devenea cu 3 numere mai mici, lucru de care prinţul nu s-a prins, fiind îndrăgostit lulea. Ferm convins că Cenuşăreasa are piciorul mic, prinţul a chinuit toate fetele mai acătării din ţinutul lui taică-su ca s-o găsească. Până a găsit-o, zâna a rezolvat problema printr-un upgrade hardware la condor (l-a făcut reglabil … ştiţi voi, ca patinele sau rolele). Da’ numa’ Cenuşăreasa noastră ştia să apese butonul de reglaj !!! Sâc!
Na, c-am încurcat condurul cu condorul !!! Sory!
imi place provocarea asta.
nu cred ca e important cum de nu s-a transformat si condurul in opinca, ci mai ales de ce nu s-a transformat.
copilul zice ca pentru ca sa o gaseasca pe printesa.
omul mare (adica in varsta) zice ca pentru ca oamenilor le e mai usor sa creada in ceva daca au la indemana obiectul credintei materializat, pantru ca altfel mintea si simturile lor pun sub lupa totul, nedand nici o sansa manifestarii credintei curate.
condurul este acel palpabil fara de care printul nu ar fi mers mai departe. nu ar fi crezut-o nimeni pe cenusareasadaca ar fi spus ca ea e acea printesa. si chiar daca prin vreo intamplare tot de poveste, printul ar fi stiut ca e ea cea care l-a cucerit in seara balului, fara condur nu ar fi putut dovedi nimic in fata lumii. ar fi fost socotit nebun (pentru ca lumea vazuse cu ce fast venise cenusereasa in chip de printesa la bal).
un print ca el ar fi stiut din timp daca prin zona exista o asemenea printesa. asa ca povestea ma face sa cred ca printul intuise ca la mijloc e vorba de altceva, altfel nu ar fi cautat o printesa in orice casa si chiar printre servitoare.
nu vreau sa merg si mai departe acum, cu o analogie in crestinism vs secularizare.
mi-a facut placere,
Razvan