M-am apucat de fumat la 15 ani. N-am fost niciodata o fumatoare inraita, fumam cateva tigari pe zi si aveam multe zile si uneori saptamani in care nu fumam deloc. Fumam social, cum se spune. De fapt, prima tigara pe care am fumat-o a fost un chistoc de Snagov cules de pe jos pe care mi l-a dat un vecin de-al meu mai mare decat mine. El era la liceu iar eu eram in clasa a 7-a si probabil imi placea de el, altfel nu-mi explic de ce am incercat… chistocul avea un gust oribil.
Legata de fumat, mai am o amintire haioasa: prin clasa a XI-a am fost scoasa la careu impreuna cu alti colegi de-ai mei pentru ca am fost prinsi fumand in incinta scolii – chiar in cladire, de fapt, intr-un hol mai putin circulat. Pentru cei care nu stiu ce insemna asta, se faceau adunari generale pe liceu unde erau aratati cu degetul cei care faceau boacane; nu stiu daca se mai practica asta. Nu imi pasa foarte tare ca eram scoasa la careu, dar eram foarte ingrijorata pentru ca purtam niste pantaloni galben deschis destul de mulati pe corp si o colega tocmai imi spusese in soapta ca mi se vede putin dunga de la chiloti. A trebuit sa ies la careu de doua ori, pentru ca in cadrul aceleiasi adunari am fost felicitata pentru reusita la olimpiada la franceza faza pe tara. Luasem o mentiune onorabila, parca. Eram o eleva destul de buna la invatatura -cea mai buna din clasa la mate si franceza, olimpiade, chestii d’astea- dar cam indisciplinata. Directorul scolii a comentat la adresa mea ceva de genul ‘branza buna in burduf de caine’, treaba pe care am mai auzit-o ulterior in diverse ocazii, si nu era foarte departe de realitate.
Am chiulit enorm in liceu. In a XII-a am avut peste 150 de absente si am ramas corigenta la chimie – asta pentru ca nu eram in stare sa invat la materiile care nu imi placeau deloc sau la care nu-mi placeau profesorii. Totusi, la facultate am intrat cu usurinta – la Finante & Banci la ASE Bucuresti -, pe care facultate am abandonat-o dupa un an (spre disperarea maica-mii) in favoarea facultatii de Sociologie de la UBB Cluj. Facultate de balet, cum ma ironiza un prieten bun.
Pe de alta parte, maica-mea a fost foarte cool in ceea ce priveste libertatea pe care mi-a acordat-o ca adolescenta. Nu prea aveam restrictii in legatura cu mersul la petreceri, dormitul pe la prieteni sau chiar excursii aiurea prin tara. Interesant e ca – daca ma compar cu prietenele mele – faceam si cele mai putine boacane si tampenii si minteam acasa mult mai putin. Pana si cand chiuleam de la scoala ii faceam o vizita maica-mii la birou sa ii cer bani de tigari sau de mers la film. Am vazut foarte multe filme in timpul liceului, nu numai la cinema; pe vremea aia era la moda uitatul in grup la video, acasa la fericitii care aveau aparat si casete video.
***
Nu stiu ce mi-a venit sa scriu postul asta fara cap si coada. Fumul de tigara de aseara.
*Intre timp m-am lasat de fumat si am uitat limba franceza. 
Tagged: amintiri memories
No Trackbacks
You can leave a trackback using this URL: http://www.lightplay.ca/wp-trackback.php?p=13821
5 Comments
multe amintiri comune. suntem cumva de-aceeasi varsta?
daca retin bine, esti mai tanar cu o zi decat mine
Ai intrat pe aleea amintirilor vremurilor de odinioara. Si intotdeauna aleea aceasta are un parfum anume…
chestia cu branza si burduful s-a zis si despre mine. ar fi mishto sa facem un insectar in care sa punem cu un ac toate cliseele idioate (sau mai putin idioate, dar oricum, folosite pana la tocire, la intamplare) care ne-au fost aplicate cand eram mici si care care ne enervau la culme. asa, de dragul recuperarilor
si apoi sa ne uitam la ele si sa ne radem, incercand sa ne amintim cand ni s-au aplicat.
Povestile (in special cea cu vazutul filmelor la video) tale mi-au adus aminte de filmul Amintiri din Epoca de Aur (l-am vazut recent, e al lui Mungiu, mi-a placut).
Eu n-am apucat filme la video, erau in schimb alea cu Chuck Norris, dublate in romana de o tipa total plata in intonatie…