light play

10am, 25 martie

Autobuzul ma lasa in apropiere de Palatul Velasco, care pare in reconstructie, ca de altfel o multime de cladiri din Havana. Am cu mine un ghid al Havanei care include o harta destul de rudimentara, asa ca ma asez pe-o banca intr-un parc fara nume sa ma dumiresc unde anume am aterizat si mai ales incotro s-o apuc. Am doar cateva repere in minte – muzeul de arta, o cafenea cu muzica despre care am citit pe blogul Antoanetei, cateva alte locuri despre care citisem in carti sau aiurea, teatrul national, hotel inglaterra,  cafeneaua-muzeu al ciocolatei, chestii de-astea simple. Calatoria cu autobuzul a fost OK; autobuzele Viazul sunt o optiune destul de buna pentru turistii care n-au chef sa se lase pe mana taximetristilor locali clandestini. Sunt confortabile, ieftine, relativ curate (in Cuba notiunea de curat pare relativa) si au aer conditionat. E cald si nu inteleg nimic din harta asa ca ma decid sa o iau in directia opusa apei pe una dintre strazile principale care margineste parcul si pe care am uitat cum se cheama, in ideea ca o sa dau pana la urma de Capitoliu. Toate drumurile din Havana Veche par sa duca acolo.

Palacio Velasco, una dintre perlele art nouveau ale Havanei:

Oscilez intre uimire la frumusetea cladirilor pe langa care trec si o senzatie usoara de teama. Desi citisem ca Havana veche (si in general Cuba) e destul de sigura pentru turisti, nu ma simt deloc in largul meu cu aparatul de gat, sunt atat de evident diferita de cei pe langa care trec si in plus nu stiu o boaba de spaniola (sau cel putin asa credeam). Ma gandesc ca poate am apucat-o pe un drum mai putin frecventat de turisti, pentru ca timp de cateva minute nu am intalnit nici unul care parea a fi in vizita. Ma insel insa, pentru ca ma trezesc dintr-o data in fata Muzeului revolutiei, despre care citisem in ghid. Muzeul e inconjurat de autobuze din care se revarsa turisti. Nu am nici un interes sa intru in muzeu, insa zabovesc putin in jur; cladirea este extraordinar de frumoasa, am inteles ca a fost palat prezidential inainte de a deveni muzeu. E inca in restaurare, desi o mare parte din fatada e completa.

Museo de la Revolucion:

10:30am

Ma plictisesc sa merg pe strada aglomerata si fac stanga la intamplare pe o straduta mica si care arata destul de decrepit, desi cladirile nu sunt deloc urate. Senzatia de teama a disparut, localnicii sunt zambareti si prietenosi si din cand in cand mai dau si de cate-un grupulet de turisti. Ma opresc din pas in pas si ma uit atenta la cladiri, mai fac cate-o poza. Nu indraznesc inca sa ma var in curtile interioare.

Nu imi place lumina naturala; soarele e ascuns in nori si aerul e dens si incarcat. Ma intreb unde e Havana luminoasa pe care o vazusem in pozele altora. Nu pe straduta asta evident, asa ca o iau la dreapta si dupa nici 5 minute dau in faimoasa Calle Obispo, o strada aglomerata in jurul careia pare sa graviteze multimea de turisti din Havana si care strada cred ca e una dintre primele restaurate din Havana veche. Ma trezesc in fata Floriditei lui Hemingway, care se pare ca e alta destinatie turistica prin excelenta. Din fericire e inchis la ora aia si asta ma scuteste de efortul de a lua o hotarare in legatura cu a intra sau nu in bar.

o straduta la intamplare:

Floridita lui Hemingway pe Calle Obispo:

(va urma)

Tagged: Cuba, Havana, vacanta vacation